Curaj! Nu singurătate!

singuratate (1)Sunt fel și fel de momente în viață cu care ne lovim, printre care și singurătatea!

Ne ademenește, parcă, să ne pierdem încrederea, speranța, iubirea sau tot ce am clădit frumos în viața noastră.
Ne pierdem mințile, mai bine spus, și ne face să ne plângem de milă. De multe ori, apare melancolia care ne înfundă în abis.
”Strigăm” după ajutor, dar nimeni nu ne poate auzi, deoarece durerea este mai sonoră decât vocea.
Ne întrebăm, ce-i de făcut? Sau, mai reușim oare să ne întrebăm?
Să ne întrebăm pe noi înșine cum de am ajuns în halul ăsta? Să lăsăm totul să dispară doar pentru că nu suntem destul de curajoși să spunem ”Gata! Până aici! E timpul să merg mai departe!”.
Așa și este, e timpul să mergem mai departe și să închidem orice rană a singurătății, să lăsăm totul în urmă și să ieșim la ”suprafață”.
Să ieșim afară, să profităm de natură, de timpul pe care-l avem. Să ne facem prieteni, să vedem lumea în toată splendoarea ei, să iubim. Să facem lucrurile pe care le credem noi cele mai frumoase din lume. Să facem și să realizăm ce ne dorim!
”Oricât de singur te-ai simții…nu trebuie să-ți pierzi niciodată curajul. Curajul de a merge mai departe!”
Asta simt eu și tot asta îmi și doresc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *