Books & words, Lifestyle

„Ce ne spunem când nu ne vorbim”, de Chris Simion

Înainte de a cumpăra această carte auzisem foarte multe cuvinte de laudă dar și de repulsie, și pentru că prefer să-mi formez propria imagine despre o carte, și nu numai, am preferat să o citesc.

Descriere: Un diagnostic fatal o determină să o ia la fugă și să se ascundă. Fără nicio explicație. Își abandonează iubitul, părinții, prietenii… tot. Pleacă din țară ca să-și trăiască sfârșitul într-o singurătate deplină, scriind mail-uri pe care nu le trimite niciodată. După doi ani, își reface analizele. Verdictul medical are efect de dinamită. Anulează toate așteptările. E sănătoasă tun, fără urmă de neoplasm, prin urmare, în viață. După doi ani în care a dansat tango cu moartea, revine în povestea din care evadase, dar nu se mai identifică profund cu nimic.

carteAcvariul cu lumea ei de demult, cu pești-emoții, cu scoici-amintiri, cu gânduri-nisipuri, cu plante-vise, mediul ei vital de mai înainte, se dovedește a fi acum ceva banal, deloc esențial, foarte simplu de înlocuit. Singurul lucru cu care rămâne după această jupuire e sinele. Dacă primul diagnostic a fost greșit sau dacă și-a inventat povestea doar ca să fugă de realitatea în care era… nu mai contează atâta timp cât, însoțind-o pas cu pas pe drumul ei, ne-am făcut țăndări ca să ne recompunem, am mințit ca să descoperim adevărul, am urât ca să aflăm iubirea adevărată, ne-am pierdut definitiv ca să îl regăsim pe Dumnezeu pentru totdeauna.

Deși la început am „pornit” mai greoi în aflarea poveștii a femeii care și-a lăsat toți cei apropiați pentru a duce singură „încercarea grea” a vieții, parcurgând paginile romanului „Ce ne spunem când nu ne vorbim” am descoperit o convorbire cu el (iubitul), cu ea (autoarea) și cu El (Dumnezeu).

Ceea ce am învățat din carte este faptul că oricâți trecători prin viață vom avea, oriunde am merge sau orice am face, trebuie să ne păstrăm întotdeauna credința în Dumnezeu pentru că El veghează asupra noastră și doar cu un suflet blând de copil vom reuși să nu ne pierdem sinele de toată „agitația” din jurul nostru.

Citate preferate:

„Vorbesc prin săruturi, prin mângâieri, prin țipete, prin lacrimi, prin râs, dar nu prin cuvinte. Sunt mult prea păcătoasă ca să vorbesc despre dragoste prin cuvinte.”

„De ce unii zic că viața are melodie? Eu nu aud nimic. Viața nu face zgomot. Trece ușor, adie ușor, adie atât de ușor, că dacă nu ești atent, îți scapă printre degete.”

„Există un timp în viața asta pe care ai nevoie să îl petreci doar cu tine, fără nimeni altcineva în preajmă, fără părinți, fără iubiți, fără prieteni. Este timpul în care înveți să te cunoști.”

„Lumea este cenușă. Sufl-o și risipește-o.”

„Nu există nicio limită legată de câtă iubire putem dărui sau primi. La fel cum asta nu poate exista fără să te arunci. Și nu poți să te arunci dacă nu ai încredere.”

„Când ești pe un drum cu sens unic, fără cale de întoarcere, fiecare secundă te costă altfel. Moartea îmi zâmbește din colțul camerei. Mi-ai șoptit toată copilăria că viața trebuie să fie o eternă lecție în care să ne pregătim să murim.

Mă auzi? Caută neîncetat să rămâi liber. Inima ta poate iubi tot ce dorește. În fiecare răsărit de soare există ceva frumos. Călătoria aceasta nu poate avea sfârșit.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *