Fragmente din trecut

Alerg cu ochii închiși prin trecutul care uneori nu mai are ce căuta în prezent. Alerg și încerc să caut o ușă deschisă pentru a scăpa din lanțurile ce mă țin captivă în acea lume ce nu mai duce spre nicăieri. Port frica în suflet și nu știu cum să mă eliberez. Nu știu cum să reacționez asupra efectelor ce mă fac să-mi pierd mințile. 

Pleacă! Pleacă și lasă-mă în pace. Pleacă și nu-mi mai deranja prezentul. A trecut ce-a fost…au trecut acele zile când priveam pe geam și nu-mi găseam liniștea, au trecut acele zile care plângeam din cauza prietenilor falși, iubirilor trecătoare și cuvintelor dure spuse de familie la pas de ananghie.

Simt că sunt urmărită la orice pas și nu mai pot să scap din labirintul ce-l parcurg, simt că lumina zilei nu mai vine și rămâne doar negura nopții. Poate, și sper, să răsară soarele și să-mi regăsesc calea pe care vreau s-o parcurg. 

Vreau să visez frumos și să-mi imaginez lumea altfel.

Vreau să nu mai fie atâta ură.

Vreau să zâmbim și să fim blânzi cu cei din jurul nostru.

Vreau să ajutăm din inimă nu din obligație.

Vreau ca lumea să fie mai bună.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *