Gânduri pe timp de ploaie…

Plouă…şi inima este pustiită!large (1)

Cad stropi reci şi grei de apă care poartă cu ei sentimente de nelinişte şi tulburare.

Plouă…şi emoţiile dau eroare!

Teama şi frica mişună deopotrivă…

Gândurile mi se împotmolesc la orice „unghi” sau cuvânt spus.

Cerul tună de tristeţe şi mă-nconjoară cu sclipiri.

Puţin…mai este puţin…până nu mai pot face nici măcar un pas.

Nici măcar unul. Sau… poate există o șansă!

Alerg şi nu-mi mai simt corpul…

ploaia mă poartă acolo unde vrea,

mă duce spre culmi nebănuite

şi lacrimile cad şiroaie nevăzând urme pe chipul meu.

Mă opresc…şi se opreşte şi ea,

întunericul dispare,

şi soarele reapare…

Ce frumos este!

De nicăieri, el îşi face loc…

şapte culori aduce şi-n sufletul meu pete de culoare…

Poză: weheartit.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *