Nelinişte

large (5)

Mă poartă oriunde vrea…şi mintea mi-o înceţoşează.

Zgomotul nu dispare, îmi răsună-n minte iar şi iar…

Îmi strigă numele şi mă-nfioară.

Vreau să alerg, să fug şi să nu mă reîntorc…

Să pornesc spre culmi nebănuite

Să mă ascund şi urma să mi-o piardă

Printre frunze şi pietre să nu mai rămână nimic.

Vreau să scap de acea voce

Şi de orice fărâmă de nesiguranţă

Nelinişte dispari…şi nu mă căuta.

Poză:  weheartit.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *