Ninge afară și ninge și peste sufletul meu!

bof72oy49cvt29r3n1i“Și din nou zic: trebuie să crezi în ceva. În iubire, în Dumnezeu, în creație, în ARMONIE.” – Adrian Pintea

Ninge! Uneori mai lent, alteori mai rapid, și cu fulgi mărunți de abia poți să-i prinzi.

Observând cu atenție, am impresia că acești fulgi de zăpadă se caracterizează cu starea mea de spirit în perioadele mai puțin happy. Când mă zvârcolesc din cauza celor întâmplate în jurul meu, din cauza deciziilor care trebuie să le iau sau a căilor pe care să pornesc. La fel ca și mine, fulgii nu știu încotro să o apuce și cum să reacționeze la impactul cu pământul.

Mă aseamăn în atâtea privințe cu ninsoarea asta liniștită! Dar totodată îmi dă o senzație de melancolie deplină.

Uneori, vreau doar să mă „descarc” și să spun tot ce mă apasă pe suflet. E greu să găsești persoana potrivită în care să capeți încredere oarbă pentru a-i povesti tot ce este în neregulă cu tine. Încrederea se câștigă întotdeauna, depinde doar de ce anume faci pentru a o merita! E și mai grea povara care trebuie s-o port zi de zi mai departe, mai adâncă și mai dureroasă.

Se spune că balanțele sunt cele care sunt alături de o persoană și îl sprijină orice s-ar întâmpla, iar când consideră că ceva este nepotrivit și greșit, te sfătuiește în așa manieră să nu-ți pară rău mai târziu, adevărul fiind întotdeauna la mijloc. Ca de obicei, ele sunt politicoase și apreciază arta frumosului, fiind atente la detalii și la ceea ce ție nu-ți oferă plăcere sau o stare de bine. Știu cum să-ți aducă zâmbetul pe buze și amintiri prețioase. Dar, ele sunt întotdeauna cele mai predispuse la suferință. Asta ar explica multe, deoarece sunt balanță și tot ce-am scris mai sus este purul adevăr.

Cum spunea și Leo Buscalia, “Prea des subestimăm puterea unei atingeri, a unui zâmbet, a unui cuvânt bun, a unui compliment onest, a actului de a-ți păsa, a tuturor acelor lucruri mărunte care au mare potențial de a schimba o viață.”

Recunosc, starea de optimism mă ajută să trec peste greutăți, griji, chiar și peste oamenii care mă obosesc psihic cu certurile, contradicțiile și răutatea lor. Eu prefer să fac bine, deși mi se întoarce răul. Pur și simplu, nu pot să fiu o persoană nepoliticoasă, dură și rea… mi se face greață doar când mă gândesc la asta. Nu știu cum majoritatea oamenilor de pe Pământ pot fi atât de asprii uneori și de… nesimțiți, fără să dea dovadă de bun simț. Unde a dispărut bunătatea?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *