Pasiune sau vis?

„Dacă iubești cu adevărat ceva, violinnu încerca niciodată să-l păstrezi pentru totdeauna în forma în care este. Trebuie să-i lași libertatea de a se schimba.”

(Cassandra Clare – „Orașul de Cenușă” din seria „Instrumente mortale”)

Se spune că „omul cât trăiește, învață”!

Eu învăț permanent din lecțiile vieții. În copilărie aveam vise mărețe dar care erau destrămate de „loviturile” celor care mă-nconjurau.

Visam să cânt la vioară, era cel mai mare vis al meu și poate încă este; dar pe vremea când exersam și visam să am propria mea vioară mi se spunea mereu că nu sunt destule resurse materiale pentru a le risipi, programul la școală era din ce în ce mai lung și trebuia să mă concentrez asupra lecțiilor, și așa trebuia să renunț la visul meu. Greșeala mea, nu știam atunci ce pierd, dar abia după câțiva ani buni am înțeles ce valoros (sufletește) era acel vis.

Și mi-am dat seama că odată ce renunț la un vis, încetul cu încetul renunț la toate.

Iar acum vreau să-i redau viață acelui vis și pasiunii care se „ascunde” în spatele, sau mai bine spus în corpul meu.

Sfatul meu: nu renunțați la visele voastre, nu renunțați la micile plăceri și la ceea ce vă face pe voi fericiți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *