Vocea din mine…(II)

zambescTe-ai întrebat vreodată, ce te face pe tine fericit?

Te-ai întrebat vreodată, care sunt limitele tale sau până unde ajungi pentru a-ţi realiza visele?

Eu da…mă întreb în fiecare zi. Mă întreb cine sunt, ce fac şi cum mă simt?

Tu te-ai întrebat cum te simţi după o zi de muncă? Extenuată, nu-i aşa?

Te-ai întrebat cum te simţi după ce ajuţi pe cineva drag ţie sau chiar şi un necunoscut? 

Eu una, ştiu cum mă simt după o zi de muncă, după o ieşire cu persoanele dragi sau doar după ce ajut pe cineva…împlinită, mulţumită, doar stări de bine, fie ele emotive şi sensibile.

Cred că peste tot în lumea asta, există persoane care ajută, care „donează” un strop de bucurie din plăcere sau din obligaţie (altfel spus de „de gura lumii”). Mă bucur şi aşa…deşi mi-ar plăcea să fie mai mult un ajutor dat din plăcere.

Dar la urma urmei, fiecare face cum doreşte. Important este să dăruim, fie el şi un zâmbet.

Habar nu aveţi cât de mult se bucură o persoană când îi dăruiţi un zâmbet, când este privit cu ochi duioşi şi îi adresezi o vorbă bună. Poate aveţi idee sau poate  doar vă imaginaţi.

De câte ori numai, îmi imaginam şi eu…îmi imaginam cum se simt ei sau cum fac să treacă cu bine peste fiecare zi.

Este un gest „grandios”, pot spune. Să vezi fericirea de pe chipul unui copil sau al unui bătrân, să observi lacrimile care dau năvală pe obrajii acestora…ai senzaţia că „L-au prins” pe Dumnezeu de un picior, cât de mare poate fi bucuria lor. 

Ajută şi TU, şi vei vedea cu proprii ochi cât de mare e bucuria lor şi cât de mare este împlinirea ta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *